Răspuns la interviul domnului Alexandru Zub din revista “22″, nr. din 20 aprilie – 26 aprilie 2007.

27 aprilie 2007. Declaraţie publicată de “Ziarul de Iaşi”.

S-a rupt vraja

Luând cunoştinţă cu tristeţe şi consternare de interviul acordat d-nei Rodica Palade de d-l Al. Zub, în ultimul număr al revistei „22”, semnatarii scrisorii deschise către Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, cercetători la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, ţin să facă mai multe comentarii şi precizări, în virtutea dreptului la replică.Din capul locului, suntem nevoiţi să observăm că interviul abundă în afirmaţii neadevărate, insinuări, formulări ofensatoare şi divagaţii care arată public o faţă mai puţin cunoscută a d-lui Zub. Să amintim că directorul Institutului, suferind un regretabil puseu de mizantropie şi dovedind lipsă de consideraţie faţă de cei din jur, vizează prin aceste afirmaţii foşti colaboratori pe care, înainte vreme, îi pomenea favorabil în diferite intervenţii publice. Când a avut dreptate d-l Zub, atunci sau acum? Cum se face oare că, periodic, foşti colaboratori intră în dizgraţia d-lui Zub, fiind atinşi iremediabil de suspiciunea sa? Dacă acest lucru se tot întâmplă – unii plătind cu postul de la Institut acest fapt – oare problema nu se află tocmai în modul în care d-l Zub se raportează la oameni?Între efigia consacrată public a d-lui Zub şi activitatea sa mundană ca director al Institutului există o severă discrepanţă. Dar chiar şi pentru cei care i-au stat în preajmă şi ştiu acest adevăr, injuriile şi falsurile din interviul pomenit sunt o neplăcută surpriză. Aflăm că autorii scrisorii deschise către Academie dovedesc o „imensă rea-credinţă”, că sunt mânaţi de „parvenitism” şi au „certe înclinări oportuniste”.

De altfel, mai mulţi dintre colegi au primit recent din partea academicianului Zub şi alte catalogări neacademice: „derbedeu”, „nemernic”, „nulitate”, „cenuşiu”. Unora li s-a spus explicit să-şi caute alt loc de muncă, fiind asiguraţi că altfel se vor lovi de „nu”-ul său categoric pe linie profesională, administrativă sau umană. Este evident că d-l Zub şi-a pierdut cumpătul de prea multe ori în ultima vreme.De ce toate acestea? Pentru că un grup de cercetători a cerut reintrarea în legalitate a Consiliului ştiinţific al Institutului, care fusese desemnat nestatutar în 2002, mandatul expirându-i încă din ianuarie 2006. După mai multe tergiversări şi tensiuni, au avut loc noi alegeri – primul scrutin statutar, desfăşurat democratic, în istoria Institutului din ultimii ani – în urma cărora a fost desemnat un nou Consiliu ştiinţific. D-l Zub uită să spună că a participat la primul tur de scrutin şi că, ulterior, nimeni în afară de domnia sa nu a contestat corectitudinea rezultatului. În condiţiile în care, conform Statului Academiei Române, votul cercetătorilor este suveran în desemnarea Consiliului, înnoirea componenţei acestuia a fost urmarea firească a înnoirii corpului de cercetători produsă recent. Cu toate acestea, noul Consiliul are un mare „defect”: nu este pe placul directorului, nefiind dominat de figuri docile. Ca urmare, Consiliul a fost invalidat de Secţia de Istorie a Academiei – deşi Statutul nu îi conferă acest drept – pe baza unor argumente a căror lipsă de temei am semnalat-o în scrisoarea deschisă şi într-o contestaţie trimisă Academiei. La această contestaţie, vicepreşedintele Academiei Dan Berindei a răspuns, ignorând cele mai elementare rigori birocratice, printr-un fragment de proză în care ne transmite cum crede domnia sa că ar trebui să arate Consiliul. Cu tot respectul, acest lucru nu ne interesează. Ne interesează ce spune Statutul şi cum arbitrează Academia această dispută. Academia are obligaţia statutară de a arbitra, nu de a fi parte. Trebuie menţionat că, în acest caz, decizia de invalidare a fost dată de Secţia de Istorie al cărei preşedinte este tocmai directorul Institutului. Acesta ne-a şi anunţat dinainte ce decizie va fi luată. Conflictul de interese este flagrant. Prin urmare, în cazul în care Academia nu-şi face datoria, nu ne rămâne decât să cerem arbitrajul justiţiei. Acolo vom semnala şi falsurile din procesul verbal al Adunării generale în care a fost ales noul Consiliu, pe baza cărora a fost luată decizia Secţiei.Stăm şi ne întrebăm de ce este atât de greu de imaginat pentru directorul Institutului să lucreze cu un Consiliu ştiinţific format din cercetători pe care s-a bazat mai mulţi ani fie la editarea Documenta Romaniae Historica, a „Anuarului” şi a revistei „Xenopoliana”, fie la organizarea unor simpozioane naţionale şi internaţionale ori la derularea unor proiecte de cercetare de anvergură? Ce îl motivează să aneantizeze activitatea tinerilor înfieraţi, în condiţiile în care din grupul protestatarilor fac parte ori doctori în istorie, ori doctoranzi aflaţi în termenul legal de susţinere a tezei, doi bursieri Humboldt, dintre care unul a ocupat şi poziţia de profesor-invitat la Universitatea din München, conducători şi participanţi la mai multe proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare, membri în diverse societăţi savante sau în colegiile editoriale ale unor publicaţii academice prestigioase, patru deţinători ai premiilor Academiei, doi experţi în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, dintre care unul a fost şi membru în Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România? Aceşti oameni au dovedit, prin eforturi şi sacrificii personale, prin implicarea în activităţile Institutului (simpozioane, granturi, volume colective), că îşi merită locul în care se află. Însă acest lucru nu pare a fi suficient dacă intră în conflict cu idiosincrasiile d-lui Zub.Atunci când povesteşte activitatea Institutului, d-l Zub foloseşte prea des persoana întâi, anexând meritele celorlalţi la propriul piedestal. Cine nu ştie ce se întâmplă la Institut ar rămâne cu impresia că directorul este în toate şi că restul, practic, nu există. Or, de exemplu, cea mai mare parte din volumele (unele dintre acestea apărute la edituri din Occident) şi revistele pe a căror copertă apare d-l academician, în calitate de editor sau coordonator, sunt realizate în totalitate tocmai de acei tineri care, peste noapte, nu îi mai satisfac exigenţele.

La fel stau lucrurile în cazul mai multor granturi pentru care d-l Zub figurează ca titular.Tonul paternalist prin care directorul Institutului pomeneşte de angajări, promovări, burse este incompatibil cu poziţia sa de director al unei instituţii publice. D-l Zub pretinde să conducă Institutul ca un despot luminat, pentru care „transparenţa”, „predictibilitatea deciziilor”, „managementul modern” sunt cuvinte în vânt. Nu întâmplător în politica de personal şi ştiinţifică a Institutului s-au strecurat mai multe decizii problematice. Aceste lucruri ni se par inacceptabile. D-lui Zub i se pare inacceptabil până şi faptul că i le-am semnalat.Domnia sa construieşte fanteziste scenarii conspiraţioniste, în care amestecă fapte şi presupoziţii, oameni şi ziare, pentru a lăsa impresia că există un plan vechi şi coerent – „o maşinaţie”, după cum se exprimă – pentru compromiterea sa şi a Institutului. D-l Zub îşi imaginează că până şi articolele din presă, cu titluri cu tot, sunt scrise de noi. Rămâne să judecaţi dvs. cum arată toate acestea în gura unui om de ştiinţă. Dl. Zub face şi greşeala incredibilă de a invoca în sprijinul scenariului conspiraţionist unul din cele mai negre episoade din istoria postdecembristă a Institutului: primirea unei anonime în 2002, în care tinerii erau denunţaţi că, prin promovarea istoriografiei occidentale, urmăresc să submineze Institutul, istoriografia română şi persoana directorului. O minimă cultură a responsabilităţii spune că un denunţ nesemnat nu poate fi luat în considerare sub nici un chip. Al Zub a procedat însă exact invers, folosind anonima ca pretext pentru a-şi vexa, timp de mai multe luni, colaboratori apropiaţi. Ce poate fi mai trist decât instrumentarea unui denunţ de către un fost deţinut politic?În final, precizăm, deşi nu credem că ar mai fi nevoie, că demersul nostru nu este direcţionat împotriva academicianului Al. Zub. Domnia sa a ales să reacţioneze excesiv la o schimbare firească din motive care rămân un mister. Noi dorim doar să semnalăm că Institutul de Istorie din Iaşi, ca şi alte instituţii din subordinea Academiei, ca şi Academia însăşi, are nevoie urgentă de reforme interne.

Cercet. şt. dr. Liviu Brătescu, Asist. cercet. drd. Mihai Chiper, Cercet. şt. drd. Cătălina Chelcu, Cercet. şt. drd. Marius Chelcu, Cercet. şt. drd. Adrian Cioflâncă, Cercet. şt. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, Asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, Cercet. şt. gr. III, dr. Andi Mihalache, Cercet. şt. drd. Cătălina Mihalache, Asist. cercet. drd. Bogdan Moşneagu, Asist. cercet. dr. Paul Nistor, Cercet. şt. gr. III, dr. Leonidas Rados, Cercet. şt. gr. III, dr. Flavius Solomon, Cercet. şt. gr. II, dr. Petronel Zahariuc

Criza de la Institutul “Xenopol”. Interviu cu Alexandru Zub, Autor Rodica Palade, „22“ ANUL XV (893) (20 aprilie – 26 aprilie 2007)

Am primit la redactie o scrisoare deschisa adresata membrilor  Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologice a Academiei Romane, in care un grup de cercetatori de la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” din Iasi contesta invalidarea de catre Sectie a Consiliului Stiintific, ales prin vot secret in Adunarea generala a cercetatorilor, desfasurat la 27 martie.

 Publicam mai jos fragmente din aceasta scrisoare. Cum presa locala din Iasi si un cotidian national au reflectat tensiunile de la  Institutul “Xenopol” ca fiind un conflict intre directorul Institutului, academicianul Alexandru Zub, si istorici mai tineri din Institut, publicam alaturi si un interviu cu profesorul Al. Zub, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologice a Academiei Romane.

  ALEXANDRU ZUB

 “Cum sa inteleg o asemenea conduita?”

 - Cum s-a ajuns la protestul tinerilor cercetatori impotriva invalidarii  Consiliului Stiintific ales, invalidare formulata de catre Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane?

 

Ceea ce, cu distorsiuni si deformari, a aparut pana acum in presa reprezinta ultima secventa dintr-o istorie care a inceput in 1990, cand am fost ales, cumva à contre coeur, sa gestionez treburile Institutului de Istorie “A.D. Xenopol”. De atunci, arheologii s-au separat (in spiritul timpului) pentru a-si rostui pe cont propriu interesele, apoi s-a separat inca un grup cu veleitati autonomiste, ceea ce era desigur in dreptul lor. Intre timp, schema institutiei a cunoscut o drastica innoire, pe seama tinerilor adusi, an dupa an, pentru diverse departamente, ideea de baza fiind alinierea cat mai rapida la standardele europene in domeniu. A fost nevoie de timp pentru ca noii veniti sa se formeze, in diferite specialitati, cu stagii documentare si burse, cu activitati ritmice de caracter formativ. Cei mai multi si-au sustinut tezele de doctorat, cativa sunt pe punctul de a le incheia.

Este chiar momentul cand am socotit ca noile esaloane trebuie sa-si asume un rol mai activ, concentrandu-se asupra meseriei de istoric, fie si in defavoarea altor activitati, mai ales de natura jurnalistica. Le-am cerut o asemenea implicare tot mai insistent, in ultimele luni, fara a primi raspuns la momentul respectiv. Un raspuns se pregatea totusi, in grup, si el mi-a fost prezentat la 13 martie a.c., de o delegatie impunatoare, sub forma unui memoriu, in care solicitau ca peste trei zile sa se faca alegeri pentru Consiliul Stiintific, iar adunarea sa puna in discutie o serie de propuneri menite sa imbunatateasca activitatea in Institut. Nimic mai firesc, numai ca memoriul desfasura o analiza incorecta, bazata pe lipsa de informare, pe dorinta de a discredita conducerea si pe o imensa rea-credinta. Nimic din memoriu nu era nou, dar totul trebuia sa arate ca tinerii au initiative salutare, momentan blocate de cei pensionabili (doua persoane, fiindca alte doua – directorul si secretarul stiintific – exercitau un mandat).

De aici pana la a formula public, in presa, ideea unui conflict intre generatii nu era decat un pas si el a fost facut inainte de a se putea ajunge la un dialog autentic. Au avut, din capul locului, o atitudine agresiva, chiar daca fata de mine pastrau o anume deferenta. Inainte de a veni un raspuns din partea mea sau a Academiei, pe care au somat-o in corpore sa le dea satisfactie, ei au dat in presa memoriul, apoi scrisoarea deschisa, cu un forum pe Internet, ceea ce arata ca voiau sa ajunga la deznodamantul de acum. Ii interesa pesemne sa iasa inainte, spectaculos, cu orice pret, cunoscand bine ca risca sa compromita grav relatiile cu grupul aflat la “conducere”.

Nu-mi pot inchipui rationamentul lor. Au impins mereu lucrurile spre blocaj, folosind mai cu seama presa, unde lucreaza mai multi dintre ei, doi fiind chiar angajati la Ziarul de Iasi. Acolo au facut sa apara inainte de alegerile pentru noul Consiliu Stiintific o “stire” ce consemna Revolta tinerilor la Institutul “Xenopol”, fara ca eu sau altcineva din conducere sa fie intrebat asupra situatiei. A doua zi dupa alegerile esuate, ei au publicat alta informatie, cu un titlu cvasi identic: Revolta tinerilor a invins la Institutul “Xenopol”.

In asemenea termeni au comentat si mai apoi criza de la Institut, criza de autoritate, fireste, cautandu-i o explicatie aparent onorabila in “conflictul de generatii”. Ma indoiesc insa ca acest conflict se dezvolta pe taram profesional si ca noua generatie pune in joc un proiect care sa justifice sintagma. Nimic din ce au formulat in memoriul lor nu era nou si nu sprijina o asemenea pretentie, care la urma urmei ar trebui sa ne bucure, ca un semn de elan innoitor, daca ar avea si temei etico-profesional. Ma tem ca explicatia se plaseaza undeva mai jos, prea jos pentru a le face onoare. Ambitii juvenile, amestecate cu parvenitism si cu certe inclinari oportuniste, asa s-ar putea defini, schematic, fronda lor de acum, pentru mine surprinzatoare, insa intuita de un coleg de breasla cu cativa ani in urma. Pun la dispozitia celor interesati textul unei misive primite in 30 octombrie 2002, in care se si conturau evolutiile actuale.

Ar ramane sa explic de ce, neinteresat de pozitii administrative (s-a putut deduce din atatea refuzuri de a juca roluri extrastiintifice), am acceptat sa fiu atatia ani director al Institutului, iar in ultimul timp presedinte al Sectiei de resort. Am fost rugat de colegi, la finele lunii decembrie ‘89, sa ma ocup de treburile institutiei, atunci cand se spera ca si tagma istoriografica va beneficia de schimbarile produse. Mi s-a parut ca nu le pot refuza concursul, insa ma gandeam sa caut iute o alta solutie. Am contat pe mai multi colaboratori (n-am sa-i numesc aici), dar ceva a impiedicat mereu transferul de prerogative. A trebuit sa ma ocup de reorganizarea schemei, de innoirea corpului de cercetare, de revistele noastre, de cateva serii tematice, de activitatile curente (comunicari bilunare, colocvii, simpozioane, mese rotunde etc.), sacrificand ani buni de munca, cu asteptari exagerate, cu iluzii, cu revelatii adesea neplacute cand e vorba de munca in echipa si de fidelitatea institutionala.

Ritmul muncii, ca si exigentele de ordin profesional, se afla, presupun, la originea multor insatisfactii, ca sa nu spun mai mult. Unele teze de doctorat au fost abandonate discret, altele aduse la un nivel care nu ma satisfacea, cum nu ma satisfac nici acum. Cativa dintre semnatarii memoriului si ai scrisorii deschise se afla inca (unii cu amanari penibile) in etapa de pregatire a tezelor. Nu mi-e greu sa intuiesc aici o criza de identitate profesionala, criza evidenta pentru mine de la un timp, caci i-am rugat sa-si reconsidere obligatiile de la Institut in raport cu ce dau comentariului politic sau unor angajamente prea putin legate de istoriografie.

Aceasta situatie s-a conturat destul de clar spre finele anului trecut, agravandu-se in ultimele doua luni, cand i-am rugat pe toti sa contribuie mai substantial la programele Institutului. Nu am primit nici un raspuns, dar m-am vazut apoi abordat de o solemna delegatie (sapte, nu mai putin), care imi prezenta un memoriu de trei pagini, in care preconizau anumite schimbari, incepand cu structura Consiliului Stiintific. In adevar, Consiliul isi epuizase mandatul, pe nesimtite, fara ca cineva dintre tinerii asa de atenti la calendar sa spuna acest lucru. Nimic mai lesne decat sa se remedieze o asemenea lipsa, daca exista buna-credinta si respect pentru reglementarile curente.

In cazul nostru, componenta Consiliului trebuia sa aiba in vedere membrii de drept (directorul si secretarul stiintific, numiti prin concurs de Academie) si membrii alesi “cu precadere” (spune statutul) dintre sefii de sectoare, departamente etc., urmand ca noul Consiliu sa intre in activitate dupa confirmarea de catre Sectia de resort. Tinerii care isi anuntasera in presa “revolta” n-au vrut sa se conformeze acelei stipulatii si au votat colegi care in mod normal nu puteau pretinde sa faca parte dintr-un asemenea organism. Rezultatul se cunoaste.

 Sectia a infirmat alegerile, recomandand sa se organizeze o noua runda, cu  respectarea stricta a statutului. Inainte insa de a primi raspunsul Sectiei, grupul insurgent si-a proclamat in presa victoria, in ideea, pesemne, ca un fapt implinit obliga. In acelasi timp, ei au produs destula zarva in jur pentru ca activitatea de la Institut sa devina practic imposibila. Discutiile individuale cu directia acestuia n-au dus la rezultat, fiindca nici nu se dorea unul.

Inca in plina criza, se pune intrebarea: ce solutie exista pentru a o depasi in folosul institutiei? Pentru mine, personal, nici una. Am intarziat prea mult intr-un spatiu pe care m-am silit sa-l fac, profesionalmente si uman, cat mai propice. Din 25 de membri ai Institutului, 21 sunt tineri sau relativ tineri, toti adusi sub semnatura subsemnatului si beneficiari de stagii in strainatate, burse, relatii cu lumea din afara, doctorate etc. Dintre acestia, 14 (nu 17, cum au anuntat in presa, nici 15, cum e in memoriul din 13 martie, fiindca unul s-a dezis) au format un grup al carui nucleu fusese deja indicat nominal, la 15 ianuarie a.c., intr-un pamflet din Ziua de Iasi. N-au facut apoi decat sa se alinieze, cu alt limbaj, dar cu tinta precisa de a discredita Institutul si pe directorul acestuia.

Cum sa inteleg o asemenea conduita? Poate ca redutabilii justitiari sunt in masura a oferi un raspuns. Erau oameni pe care i-am adus eu insumi in Institut, le-am oferit un mediu stimulativ si libertatea deplina de a-si gasi fiecare loc in nesfarsitul camp al istoriografiei, numai ca asteptam prea mult.

 De ce adresa de invalidare este semnata de presedintele de onoare Dan Berindei, si nu de dumneavoastra, care sunteti presedintele Sectiei?

 Mi s-a parut ca asa era bine, d-l Berindei fiind si vicepresedinte al Academiei. Cum ar fi sunat o adresa trimisa de Alexandru Zub, ca presedinte al Sectiei, catre Alexandru Zub, director al unui institut din subordine?

 Se poate vorbi de un conflict intre generatii? De o lipsa de comunicare? Sau de lipsa de reforma din sistemul institutelor de cercetare din Romania?

 De toate cate putin, iar vina nu trebuie cautata exclusiv intr-o “tabara”. Binele pe care il dorim nu iese totdeauna, ca in reflectia paulina, ceea ce ar trebui sa-i indemne pe toti la mai multa deschidere, la dialog profesional si uman. (A consemnat Rodica Palade)

 

 

 

In atentia membrilor Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane

 -  extrase -

 

(…) Invalidarea rezultatelor alegerilor pentru Consiliu a fost motivata de urmatoarele obiectii: 1) nerespectarea prevederii referitoare la alegerea “cu precadere” a sefilor de departamente; 2) alcatuirea Consiliului, “cu o singura exceptie, numai din cercetatori stiintifici gr. III”; 3) prezenta in Consiliu a unui cercetator (dr. Petronel Zahariuc) cu baza la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iasi, care figureaza la Institut doar cu jumatate de norma. (…)

In primul rand, prin formularea “cu precadere” de la art. 42 din Statutul Academiei Romane doar se recomanda, si nu se impune alegerea in consiliile stiintifice ale institutelor a tuturor sefilor de departamente sau a reprezentantilor acestora, suveran in acest caz fiind, conform Statutului, votul liber exprimat. (…)

In al doilea rand, nu intelegem de ce ati trecut intre argumentele invalidarii Consiliului faptul ca acesta ar fi alcatuit, “cu o singura exceptie, numai din cercetatori stiintifici gr. III”. Aceasta afirmatie nu este adevarata. Noul Consiliu este format din trei cercetatori cu grad C.S. I (dr. Alexandru Zub, dr. Dumitru Ivanescu si dr. Mihai-Stefan Ceausu), un C.S. II (dr. Petronel Zahariuc) si trei C.S. III (dr. Andi Mihalache, dr. Dorin Dobrincu si dr. Flavius Solomon, acesta din urma promovand deja examenul pentru postul C.S. II).

Mai important este sa subliniem ca, oricum, in conformitate cu Statutul Academiei si cu Regulamentul Institutului, alegerea in Consiliul Stiintific nu este conditionata de detinerea unui grad academic sau a unei pozitii administrative. Asadar, afirmatia dvs. are la baza o dubla eroare: de jure si de facto. (…)

In fine, in raspunsul Sectiei se afirma ca prezenta in Consiliu a unui cercetator cu jumatate de norma la Institut “contravine normelor Academiei”. O asemenea prevedere nu exista in reglementarile in vigoare, nefiind clar la ce “norme” face trimitere Sectia. Oricum, forul Academiei aplica dubla masura in conditiile in care

in vechiul Consiliu a existat, de asemenea, un cercetator (C.S. I, dr. Dumitru Vitcu) cu norma de baza la Universitatea “Stefan cel Mare” din Suceava. Sectia nu s-a sesizat si cu acea ocazie, asa nu se sesizeaza nici in cazul altor institute ale Academiei in care exista situatii asemanatoare. (…)

In incheiere, va aducem la cunostinta faptul ca organismul invalidat de dvs. fara o argumentatie valabila este primul Consiliu Stiintific ales la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” dupa mai multi ani, in mod democratic, prin vot liber, egal si secret. Ne intrebam de ce Sectia nu s-a sesizat in ianuarie 2002, cand a fost impus un Consiliu rezultat in urma unor incalcari evidente ale normelor in vigoare ale Academiei Romane (votul nu a fost secret, iar unul dintre membrii Consiliului, dr. Dumitru Vitcu, nu a fost propus si votat de adunare), sau in ianuarie 2006, cand a expirat mandatul, nestatutar, al precedentului Consiliu.

Consideram ca prin decizia sa din 4 aprilie a.c., Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane a incalcat grav drepturile legale ale cercetatorilor dintr-o institutie publica pe care o patroneaza; poate si pentru ca procesul-verbal care a ajuns la Sectie contine grave denaturari si omisiuni. In aceste conditii, in lipsa unei reactii grabnice din partea dvs., pentru indreptarea situatiei, ne rezervam dreptul de a intreprinde toate demersurile legale pe langa autoritatile romanesti si cele europene si de a informa opinia publica despre acest caz.

 Cercet. st. dr. Liviu Bratescu, asist. cercet. drd. Mihai Chiper, cercet. st. drd. Catalina Chelcu, cercet. st. drd. Marius Chelcu, cercet. st. drd. Adrian Cioflanca, cercet. st. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, cercet. st. gr. III, dr. Andi Mihalache, cercet. st. drd. Catalina Mihalache, asist. cercet. drd. Bogdan Mosneagu, asist. cercet. dr. Paul Nistor, cercet. st. gr. III, dr. Leonidas Rados, cercet. st. gr. III, dr. Flavius Solomon, cercet. st. gr. II, dr. Petronel Zahariuc

 

 

 

 

Scandal de proportii la Institutul de Istorie din Iasi. Autor Raul Florea, “Gindul”, 20 aprilie 2007

UN GRUP DE 13 TINERI cercetatori ai Institutului de Istorie “A.D. Xenopol” au pichetat, miercuri dupa-amiaza, sediul institutiei, purtand ecusoane pe care scria “derbedeu”, protestand impotriva academicianului Alexandru Zub, pe care l-au catalogat drept “despotic”. “Aveti in fata un «derbedeu» cu doctorat. Port acest ecuson, din solidaritate cu Bogdan Mosneagu, numit derbedeu de academicianul Zub. Gestul de astazi vine dupa doua luni de criza in interiorul institutiei, generata de lipsa de comunicare a directorului si de invalidarea, prin interventiile acestuia, a noului consiliu stiintific, ales in mod democratic”, le-a spus, jurnalistilor, cercetatorul Andi Mihalache, unul dintre protestatari. Agitatia a aparut dupa ce alegerile din luna martie 2007, in urma carora tinerii si-au adjudecat 4 din cele 7 posturi ale consiliului stiintific al institutului, au fost invalidate de catre Dan Berindei, seful Sectiei de Stiinte Istorice a Academiei Romane, sub coordonarea careia se afla institutul iesean.

Masura, care a aruncat in criza Institutul de Istorie, l-ar fi determinat pe Bogdan Mosneagu, unul dintre asistenti, sa ceara directorului institutului sa-i semneze demisia, drept pentru care a fost numit «derbedeu» de catre Alexandru Zub. Pe langa comportamentul directorului, tinerii mai acuza si faptul ca acesta isi asuma merite nejustificate, ignorand eforturile colegilor de institut. De cealalta parte, profesorul Zub recunoaste ca l-a etichetat, in acest fel, pe asistentul Mosneagu, dar respinge restul afirmatiilor facute de catre tineri si ii acuza, la randu-i, pe acestia, ca s-au coalizat impotriva sa. “A facut scandal, ca sa ma provoace. Nu era cazul sa-i semnez demisia, pe loc, pentru ca avea carti imprumutate de la biblioteca. A ridicat glasul la mine si era gata sa ma ia la pumni. M-a facut «nesimtit» si atunci i-am spus ca e derbedeu. Nu te porti asa cu un om de varsta mea. N-au respectat normele Academiei, ce pretind competente membrilor din Consiliu, care este un for de analiza. In Regulament e stipulat faptul ca membrii acestuia sunt alesi cu precadere din randul sefilor de departamente. Ei spun ca acest «cu precadere» e facultativ. Tinerii nu au competente, pentru ca nu prea fac cercetare aprofundata, ciupesc informatii de colo, colo, nu stau la Arhiva. Tin cursuri si seminarii pe la diferite universitati si la institut nu fac nimic. Eu i-am adus aici, le-am stat la dispozitie in permanenta, au primit burse, premii si orice ocazie de promovare a fost valorificata”, ne-a declarat Alexandru Zub. Coincidenta sau nu, revolta tinerilor impotriva directorului Institutului de Istorie, in varsta de 72 de ani, vine la nici o saptamana dupa afirmatiile facute de catre presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, Anton Anton, care i-a acuzat pe profesori de faptul ca tinerii nu sunt promovati in institutele de cercetare. raul.florea@gandul.info

Protest in fata Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”. Autor Octavia Dumitra, „Jurnalul de Est”, 19 aprilie 2007

Cercetatorii au iesit in strada, nemultumiti ca actuala conducere a contestat alegerile organizate la sfirsitul lunii martie. Unul dintre cercetatori il acuza pe acad. Alexandru Zub, directorul institutiei, ca i s-a adresat cu apelativul “derbedeu”.

Un grup de tineri cercetatori a protestat ieri in fata Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”. Motivul pentru care acestia s-au adunat in fata institutiei este sustinerea unuia dintre colegi, cercetatorul Bogdan Mosneagu. Tinarul istoric sustine ca si-a dat demisia, insa directorul institutului, acad. Alexandru Zub, a refuzat sa-i semneze fisa de lichidare. “In semn de protest fata de situatia din institut, am decis sa-mi dau demisia. Domnul Zub mi-a conditionat acordarea semnaturii de adaugarea la o lucrare stiintifica (Bibliografie a Revistei Mitropolia Moldovei, Bucovinei si Sucevei intre anii 1948 si 1989) a unei introduceri”, a declarat Bogdan Mosneagu, adaugind ca Alexandru Zub i s-a adresat cu apelativul “derbedeu” atunci cind a incercat sa se adreseze din nou sefului sau. Directorul institutului ii contrazice pe tinerii cercetatori. “Incidentul s-a petrecut in urma unei intregi evolutii puse la cale de citiva tineri de aici, e un conflict nascut din orgolii. Intr-adevar, Bogdan Mosneagu a venit la mine in birou, dar era foarte insistent si m-am simtit agresat. De aceea, i-am spus sa iasa din birou”, a declarat Alexandru Zub.

Istoria unui conflict de nivel academic

Conflictul de astazi se bazeaza pe “rani” mai vechi. “Nemultumirile noastre vizeaza in primul rind managementul general defectuos din institutie, lipsa transparentei si a comunicarii, amenintarile si denigrarile din partea directorului, functionarea institutului dupa bunul sau plac, ignorind cu buna stiinta eforturile colegilor din institut”, se arata intr-un comunicat semnat de organizatorii protestului. Acestea sint insa doar citeva din motivele care au generat situatiile conflictuale de la Institutul de Istorie. Asadar, desi la 27 martie s-au organizat alegeri la “A. D. Xenopol” pentru Consiliul Stiintific, actualul director a contestat rezultatul acestora. Astfel, sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane invalida mai tirziu consiliul nou ales la “A. D. Xenopol”. Pe linga aceste probleme, protestatarii mai semnaleaza si alte probleme din institut, cum ar fi cea a posturilor si promovarilor, care, in opinia acestora, se realizeaza pe criterii total neacademice.

---

 (descărcat la 19 aprilie 2007 de pe:

http://www.jurnaluldeest.ro/viewart.php?wid=0&c_nr=1112&artid=27975&back_page=http://www.jurnaluldeest.ro/index.php%3Fwid=0%26c_nr=1112)

S.O.S. Academia! Autor Mirela Corlatan, „Cotidianul” 19 aprilie 07

Academia pare a fi una dintre cele mai retardate institutii publice din Romania. In anumite zone ale ei, dictatura se manifesta in legitimitate. Impotriva inovarii.

Un renumit academician mi-a spus deunazi ca alegerile dintr-un institut al Academiei nu pot avea loc ca intr-o primarie de sector. El argumenta in acest fel de ce nu pot fi validate alegerile de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iasi, in urma carora citiva tineri au reusit sa intre in Consiliul Stiintific. Pentru interlocutorul meu, Statutul Academiei, care nu impune vreo limita de virsta sau de grad stiintific, era mai putin important decit cutuma. Aceea ca, in general, doar cei trecuti de 60 de ani ar avea dreptul sa acceada la pirghiile deciziei. Nu putea sau mai degraba nu dorea sa inteleaga ca alegerile intr-un institut al Academiei au la baza exact acelasi principiu ca alegerile pentru o primarie de sector. Democratia. In care trebuie sa respecti vointa majoritatii, chiar daca rezultatul votului nu-ti este pe plac. Statutul a devenit insa in Academie doar o hirtie de arhiva. Si care e invocat doar atunci cind convine celor ce au puterea in miini. Ti se trinteste in fata atunci cind, de exemplu, te minunezi in fata performantei lui Eugen Simion, de la Institutul „George Calinescu“, a Mayei Simionescu, de la Institutul de Biologie si Patologie Celulara, si a lui Alexandru Zub, de la „A.D. Xenopol“ de a se obiectiva atit de mult incit sa-si poata da avizul, ca sefi de sectie, pentru propriile decizii, luate ca directori de institut. Si nu sint singurele exemple. Seful filialei din Cluj a Academiei, Camil Muresanu, e nevoit si el sa-si evalueze propria strategie de management aplicata ca sef al Institutului de Istorie „G. Baritiu“, ca si Marius Sala, ce este deopotriva vicepresedinte al Academiei si sef al Institutului de Lingvistica „Iorgu Iordan“. „Moda“ acestor incompatibilitati de facto, legalizate in mandatul vechii conduceri prin simpla omitere din Statut, a fost lansata de fostul presedinte al Academiei, Eugen Simion. Sub domnia acestuia, spiritul academic a fost pervertit pina la trimiterea in desuetudine a unor valori precum democratia si performanta, iar unele metehne comuniste si figuri anacronice, conservate cu grija. Numai cu concursul celor din fruntea institutiei si-a permis, probabil, Alexandru Zub sa accepte intr-un post de conducere un personaj ce si-a sustinut teza de doctorat la 61 de ani. Asta in timp ce unor tineri revoltati din institut, ce si-au dovedit eruditia si competenta stiintifica prin lucrari publicate, le imputa tocmai lipsa de experienta. Si daca revoltatii din subordinea lui Simion s-au oprit cu demersurile de reformare la o petitie, cei de la Iasi par decisi sa nu renunte. Cine stie, poate ca daca startul revolutiei din 1989 a fost „deturnat“ de la Iasi la Timisoara, acum Iasiul chiar va reusi sa fie „fruntea“. Sa dea startul reformei. Totul depinde insa de actuala conducere.

 

 

Istoricii de la Institutul „Xenopol“ si-au pus ecusoane de derbedei. AUTOR NICOLETA VIERU, ”Ziarul de Iaşi”, 19 aprilie 2007

13 dintre 24 de cercetatori au protestat ieri in acest mod fata de actuala conducere a institutiei

Protest la adresa lui Alexandru Zub la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol”. Dupa ce unul dintre membrii Institutului a fost numit “derbedeu” – in momentul in care si-a depus demisia – de catre reputatul academician, mai multi tineri cercetatori au iesit ieri in fata institutiei protestind impotriva conducerii. Purtind in piept ecusoane inscriptionate cu numele “derbedeu”, 13 dintre cei 24 de cercetatori ai institutiei au contestat tratamentul acordat colegului lor, invalidarea abuziva si incorecta a alegerilor pentru Consiliul stiintific al institutiei, lipsa transparentei si a comunicarii, amenintarile si denigrarile din partea directorului, dar si blocarea posturilor si a promovarilor.

Miza revoltei e recunoasterea alegerilor

„Am incercat o discutie personala cu directorul Institutului, solicitind sa-mi semneze «Nota de lichidare» pentru a-mi putea definitiva procesul de demisie. La insistenta mea de a-mi semna actul, directorul Alexandru Zub a iesit din cabinet, strigind catre domnul Ivanescu, secretar stiintific al Institutului: «Luati-l pe acest derbedeu de linga mine». Eu cred ca acest comportament este intolerabil intr-o institutie a Academiei Romane”, sustine asist. cercet. Bogdan Mosneagu. Jignirea adusa de academicianul Zub unui membru al institutiei a fost doar picatura care a umplut paharul nemultumirilor si revoltelor interne de la Institut.

Practic, conflictul de la Institut a inceput acum peste o luna, cind 15 cercetatori au solicitat printr-un memoriu organizarea de noi alegeri pentru Consiliul stiintific al Institutului, dat fiind ca mandatul celui in functie la momentul respectiv expirase de peste un an de zile. Dupa mai multe aminari, aceste alegeri au avut loc, insa ele au fost invalidate de Sectia de Istorie a Academiei, al carei presedinte este acelasi Alexandru Zub. Actul de invalidare a fost insa semnat de presedintele onorific, Dan Berindei. “Practic, el este atit parte implicata, cit si judecator in aceasta chestiune. De altfel, domnul Zub ne-a amenintat inca din timpul alegerilor ca nu vom obtine recunoasterea noului Consiliu din partea Sectiei de Stiinte, Istorie si Arheologie a Academiei. Intr-adevar, alegerile au fost invalidate, insa motivatia adusa acestei decizii se bazeaza doar pe inexactitati si interpretari inadmisibile ale Statutului Academiei”, a precizat cercet. Andi Mihalache. De cealalta parte, Sectia de Istorie a Academiei a motivat invalidarea alegerilor prin faptul ca membrii Consiliului trebuiau alesi dintre sefii departamentelor de cercetare si ca nu puteau fi cercetatori de gradul III.

„Directorul isi aroga merite nejustificate”

Cercetatorii de la Institut acuza conducerea si de lipsa de transparenta in luarea deciziilor, management defectuos, arogarea unor merite nejustificate, dar si absenta oricarei comunicari cu membrii institutiei si denigrarea membrilor Institutului. “Directorul isi aroga merite nejustificate (organizarea de simpozioane, initierea unor granturi, publicarea unor volume colective), ignorind eforturile colegilor din Institut. De asemenea, el este cel care ia deciziile in toate privintele. Este inacceptabil ca o institutie publica sustinuta din resurse publice si de utilitate publica sa functioneze dupa bunul plac al unei persoane, prin incalcarea Statutului si Regulamentului. Actiunea noastra de azi este un act de solidarizare cu colegul nostru «derbedeu», dar si o noua cerere pentru intrarea in legalitate a institutului, prin recunoasterea alegerilor”, a mai precizat Andi Mihalache.

Alexandru Zub: „Si el m-a facut nesimtit”

Directorul Institutului a reactionat dur la actiunea subordonatilor sai. El a recunoscut ca l-a numit “derbedeu” pe Bogdan Mosneagu, insa numai dupa ce acesta a refuzat sa paraseasca biroul. “El a venit sa ii semnez hirtia de demisie, insa eu l-am trimis la secretariat. A refuzat sa paraseasca biroul in mai multe rinduri la cererile mele, drept pentru care am cerut ajutorul colegilor. Nu mai aveam rabdare sa suport o asemenea agresiune in biroul meu de cercetator, si in acele conditii nu m-am exprimat asa protocolar. Oricum, dupa reactia mea, si el m-a facut pe mine «nesimtit»”, sustine acad. Al. Zub. Cit despre revolta cercetatorilor, Al. Zub o catalogheaza drept “inadmisibila”. “Acesti tineri au primit mai mult decit au meritat in fiecare clipa. Li s-a dat ce nu li se cuvenea de drept, iar comportamentul lor este inadmisibil”, a mai spus academicianul. Dupa ce ultimele alegeri au fost invalidate, conducerea Institutului a anuntat ca in termen de doua saptamini vor fi organizate din nou alegeri pentru Consiliul stiintific.

(descărcat la 19 aprilie 2007 de pe: http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/istoricii_de_la_institutul_8222_xenopol_8220_si_au_pus_ecusoane_de_derbedei_142500.html)

Protest anti-Zub, Autor Andreea Archip, “Evenimentul Zilei”, Online, 19 Aprilie 2007

Tinerii cercetatori de la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” din Iasi au protestat, ieri, in fata sediului institutiei.

Acestia sunt revoltati din cauza ca alegerile organizate luna trecuta nu au fost recunoscute. Rezultatele alegerilor vizau schimbarea sefului Institutului, academicianul Alexandru Zub. Protestatarii au purtat in piept insigne cu inscriptia „derbedeu“, aluzie la cuvintele adresate de istoricul Alexandru Zub unuia dintre colegii lor.

„Port acest ecuson din solidaritate cu Bogdan Mosneagu, numit «derbedeu» de academicianul Zub“, a spus cercetatorul Andi Mihalache, unul dintre protestatari.

De cealalta parte, academicianul Zub a recunoscut ca l-a numit „derbedeu“ pe Mosneagu, dar a negat existenta altor probleme.

 (descărcat la 19 aprilie 2007 de pe: http://www.evz.ro/article.php?artid=301206)

“Derbedeii” au protestat in fata Institutului de Istorie din Iasi, Autor Marius Halciug, „România liberă” (ediţia de Moldova), Joi, 19 Aprilie 2007

Conflictul izbucnit in urma cu aproximativ o luna la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” Iasi a luat ieri proportii. Mai multi dintre angajatii institutiei au protestat in fata sediului, afisand ecusoane pe care a fost inscriptionat cuvantul “Derbedeu”. Totul a pornit de la un incident petrecut in urma cu doua zile intre academicianul Alexandru Zub, directorul Institutului, si Bogdan Mosneagu, unul dintre cercetatori. Nemultumit de situatia existenta in sanul institutiei, acesta din urma si-a dat demisia, moment care a declansat conflictul. “Desi au fost facute toate demersurile, conducerea mi-a spus ca mai aveam nevoie de inca un act pentru a-mi fi acceptata demisia. Mi-am exprimat nemultumirea fata de acest aspect. Insistentele mele l-au determinat pe directorul Institutului sa ma faca derbedeu”, a spus Mosneagu. In replica, Alexandru Zub si-a pus iesirea pe seama faptului ca tanarul cercetator a refuzat sa paraseasca incaperea in care avusese loc discutia.

 

Alegeri contestate
Potrivit unui comunicat de presa, totul a pornit de la alegerile desfasurate pe 27 martie, atunci cand a fost ales un Consiliu stiintific, alegeri ce au fost contestate de protestatari. In institutia in care activeaza exista un management defectuos, acuzandu-l pe Alexandru Zub ca-si aroga merite nejustificate. Contestatarii au mai acuzat modul in care se fac promovarile la “A.D. Xenopol”.

 (descărcat la 18 aprilie 2007 de pe:

http://www.romanialibera.ro/a92839/derbedeii-au-protestat-in-fata-institutului-de-istorie-din-iasi.html

Revolta anti-Zub la Iasi, Autor Mirela Corlatan, “Cotidianul”, 13 aprilie 2007

15 tineri cercetatori de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iasi au intrat in conflict deschis cu directorul institutului, acad. Alexandru Zub.

Conflictul de la institutul iesean a rabufnit in urma cu citeva saptamini, cind s-au organizat cu intirziere de mai bine de un an alegeri pentru Consiliul Stiintific, la presiunile a 15 tineri cercetatori. „Institutul nu a functionat ca o institutie publica, totul depinzind de «gratiile» celor din conducere“, explica Dorin Dobrincu, unul dintre cei care au initiat „revolutia“ in institut. La vot, membrii vechii conduceri au fost infrinti de tinerii cercetatori. Astfel, patru dintre cei sapte membri ai Consiliului sint dintre protestatari, iar acad. Alexandru Zub isi pierde puterea de decizie. Sectia de Istorie a Academiei, condusa tot de acad. Alexandru Zub, a invalidat alegerile, motivind, prin intermediul presedintelui onorific insa, acad. Dan Berindei, ca membrii Consiliului trebuiau alesi dintre membrii departamentelor de cercetare si ca nu puteau fi cercetatori de gradul III.

„S-a respectat intru totul Statutul si rezultatul reflecta vointa majoritatii, care este suverana in desemnarea Consiliului Stiintific“, sustine Dorin Dobrincu, aratind ca institutul „este in blocaj“ si risca „inghetarea activitatii“.

Unda verde pentru Treptow

Tinerii mai reproseaza vechii conduceri ca a dat aviz stiintific favorabil ultimei carti scrise de americanul Kurt Treptow in timp ce-si executa in inchisoare pedeapsa pentru pedofilie. Cu ajutorul acestui aviz, el a obtinut eliberarea inainte de termen, insa conducerea se apara spunind ca referatul a fost facut chiar de unul dintre protestatari. De asemenea, reprezentantii vechii garzi, ce refuza sa faca declaratii oficiale, sustin ca saminta revoltei tinerilor a reprezentat-o exigenta profesionala din institut.

(descărcat la 13 aprilie 2007 de pe: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10204&art=27192&cHash=3ef965d53o)

Atmosfera exploziva la o prestigioasa institutie din Iasi. AUTOR NICOLETA VIERU, “ZIARUL DE IAŞI”, 12 APRILIE 2007

Conducerea Academiei Romane a incendiat atmosfera de la Institutul de Istorie din Iasi. Institutia a invalidat alegerile desfasurate la sfirsitul lui martie n nemultumiti, o parte a cercetatorilor protesteaza. “Al. Zub este practic cel care a luat decizia de invalidare, si nu cei de la Academie”, spune unul dintre acestia n ei cer conducerii Academiei validarea alegerilor si intrarea in legalitate.

Conflictul dintre generatii de la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” a ajuns la virful Academiei Romane. Alegerile pentru noul Consiliu stiintific al institutului, organizate la cererea tinerilor cercetatori si desfasurate cu o intirziere de peste un an fata de termenul legal au fost invalidate de conducerea Academiei.

Printr-o instiintare datata din 4 aprilie, membrii Institutului de la Iasi au fost anuntati de catre presedintele onorific al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academie, Dan Berindei, ca “sectia nu poate aproba Consiliul stiintific ce i-a fost prezentat”.

Refuzul validarii, venit din partea Academiei a fost insa contestat de tinara generatie de la Institut, toate argumentele invalidarii find punctual demontate. Actul conducerii Sectiei de Istorie a fost considerat nu doar o incalcare a Statutului Academiei, dar si un refuz de acceptare a tinerilor.

Prin urmare, tinerii au inaintat o scrisoare conducerii Academiei in care cer ferm reconsiderarea pozitiei si validarea alegerilor. Miza, sustin ei, o reprezinta tocmai intrarea in legalitate si reguli democratice, nu dictatoriale sau despotice.

Motive “neintemeiate”

Potrivit instiintarii semnate de Dan Berindei, noua componenta a Consiliului a incalcat citeva prevederi ale Academiei. Astfel, noii membri nu ar fi fost alesi “cu precadere” din rindul sefilor de departamente stiintifice, asa cum prevede articolul 42 din Statut. “Mai mult, cu o singura exceptie, Consiliul este format numai din cercetatori stiintifici gradul III. Totodata, intre noii alesi se afla si un cercetator a carui norma de baza nu este la Institut, ci la universitate, ceea ce contravine normelor Academiei”, se mai arata in instiintarea semnata de acad. Dan Berindei.

Potrivit, tinerilor cercetatori insa – care au patru reprezentanti in noul Consiliul stiintific ales – “decizia Sectiei de istorie se bazeaza pe mai multe motive neintemeiate”.

“Statutul Academiei prevede intr-adevar la articolul 42 ca membrii Consiliului stiintific urmeaza a fi alesi «cu precadere» dintre sefii departamentelor stiintifice din Institut, dar acelasi document prevede ca votul Adunarii generale este suveran in aceasta privinta, orice cercetator putind fi propus si ales cu votul a doua treimi dintre cercetatori”, sustin intr-un comunicat de presa 15 tineri cercetatori ai Institutului de Istorie.

Mai mult, potrivit acestora, in Adunarea din 27 martie 2007, cind au avut loc alegerile, trei din cei cinci sefi de departamente stiintifice, au refuzat sa faca parte din noul Consiliu stiintific, pe motiv de boala sau de virsta, Adunarea generala stabilind inlocuitori ai acestora. Pentru Alexandru Zub, care este si presedinte al Consiliului, dar si sef de departament a fost ales, de asemenea un alt inlocuitor.

In aceste conditii, sustin cei 15 cercetatori, articolul 42 nu putea fi indeplinit intocmai. Mai mult, potrivit tinerilor cercetatori, nici “afirmatia conform careia «Consiliul este format numai din cercetatori stiintifici grad III», nu este adevarata. In  noua formula, Consiliul este format din trei cercetatori cu gradul I (dr. Al.Zub, dr. Dumitru Ivanescu si dr. Mihai Ceausu), un cercetator II (dr. Petronel Zahariuc) si trei cercetatori III ( dr. Andi Mihalache, dr. Dorin Dobrincu si Flavius Solomon)”.

Innoirea Consiliului, prin cercetatori cu grade superioare, era dificil de realizat, sustin cercetatorii, in conditiile in care de mai multi ani, posturile au fost blocate, printr-o decizie a Academiei Romane. Cit priveste alegerea in Consiliul stiintific a unui cercetator care detine jumatate de norma la Institut, in persoana lui Petronel Zahariuc, protestarii deciziei Sectiei de Istorie, sustin ca nu exista nici o reglementare care sa o interzica.

Amenintari, denigrari, presiuni

Refuzul conducerii Institutului de a organiza noi alegeri – pina de curind, cind tinerii au depus un memoriu in acest sens – a declansat un adevarat conflict de generatii. Disensiunile au mers atit de departe, incit s-a ajuns chiar si la “amenintari, denigrari, presiuni pentru parasirea locului de munca din partea directorului institutiei”, se mai arata in comunicatul de presa.

In acest context, invalidarea alegerilor de catre Academie nu a fost chiar atit de surprinzatoare, spun protestatarii. “Nu inteleg cum un organism care functioneaza intr-un mod netransparent poate invalida alegeri democratice si legale. Dar la drept vorbind parca nu ma surprinde. Chiar din momentul desfasurarii Adunarii generale din 27 martie a.c., cind conducerea Institutului a realizat ca alegerile nu vor avea rezultatul scontat, noi, cei care am cerut reintrarea in legalitate, am fost preveniti ca nu vom obtine recunoasterea Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane”, sustine dr. Dorin Dobrincu, unul dintre membrii Consiliului stiintific contestat.

In plus, sustin cei mai multi, decizia de invalidare nu apartine de fapt Sectiei de Istorie, ci directorului Institutului, acad, Al. Zub, cel responsabil de conflictul din cadrul Institutului. De altfel, Al. Zub este presedintele sectiei de Istorie, semnatarul Dan Berindei fiind presedinte onorific. “Al. Zub este practic cel care a luat decizia, si nu cei de la Academie”, precizeaza dr. Andi Mihalache.

In conditiile perpetuarii, si chiar acutizarii disensiunilor din cadrul Institutului, viitorul institutiei se anunta a fi in continuare tensionat. “Acum s-a ajuns la un blocaj extrem de grav. Consideram ca exista o singura posibilitate de iesire de aici: recunoasterea Consiliului stiintific statutar ales de catre Adunarea generala din 27 martie a.c. In cazul in care legalitatea va fi in continuare incalcata, vointa cercetatorilor ignorata si demnitatea lor lezata, sintem decisi sa actionam in conformitate cu prevederile legale existente in Romania si in Uniunea Europeana”, a mai declarat dr. Dorin Dobrincu.

La toate aceste nemultumiri, acad. Alexandru Zub nu a dorit sa isi spuna punctul de vedere. “Si ce vreti acum? Sa comentez? Nu vreau”, a spus sec acesta.

(descărcat la 12 aprilie 2007 de pe: http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/142213.html?cp=1)